Dincolo de intelesul clasic si pragmatic al acestui concept, design-ul si in speta design-ul de interior, aceasta disciplina derivata din arhitectura, care urmareste imbunatatirea conditiilor de viata prin crearea unui ambient ce imbina atat principii estetice, cat si de ergonomie si antropologie ce cresc functionalitatea si calitatea spatiilor interioare, are si alte numeroase valente.

Design-ul nu inseamna sa fii legat de o idée fixa dar nici sa desconsideri in totalitate diversele forme ale frumosului.Cand designer-ul devine constient de valorile abstracte, se adauga poezia; apoi munca acestuia aspira spre maretie. Doar prin intermediul artei poate omul materializa si infrumuseta munca mintii si a mainii. Imaginatia in arhitectura si design este un dar dat artistului, a carui putere selective este dezvoltata si a carui cunoastere este profunda.

Ceea ce design-ul interior spune prin aranjamentul exterior nu este de ajuns ca sa produca efecte estetice.Este nevoie si de alte aspecte.Este un lucru ca designer-ul sa insiste pe un raport onest intre solid si vid, pe repetitia unor caracteristici si a frumusetii suprafetelor. Dar e cu totul altceva cand designer-ul creeaza in mod intentionat calitati ale luminii si umbrelor. Spatiul are destinatie specifica ; constructia insuseste dimensiuni , are potential si limite.

Designer-ul are datoria de a pune in evidenta in cel mai bun mod, semnificatia oricarui spatiu, ceea ce ii da spatiului autoritate, intelepciune, success si securitate Valentele unui spatiu sunt nelimitate. Posibilitatile la fel. Potentialul este atat al designer-ului cat si al locului in care acesta se desfasoara.